Pana cand???

Tot stau sa ma gandesc de ce oamenii au o satisfactie atat de mare in a judeca pe unul sau pe altul. Sunt oameni care se amagesc ca detin cunoasterea absoluta, atribuind standardele lor de trai, de se comporta, de a vorbi etc intreg mapamondului..

Well, I'm pretty sick and tired of being judged.

M-am saturat sa fiu analizata sub lupa de oameni care se pare ca nu stiu nimic despre mine sau despre tot ce ma defineste ca om. Ce satisfactie obtin din asta? Poate pe moment o fi o impresie de superioritate, insa o superioritate atat de efemera incat nici nu merita cautata...

E un moment in care ma simt incatusata, fara sa am ocazia sau energia de a ma retrage elegant intr-un loc, orice loc, ce mi-ar putea aduce putina liniste.

Nu suport gandul ca, odata etichetata, orice intentie imi este rastalmacita si total aiurea interpretata. Ma enerveaza ca nu am langa mine oameni care sa bata cu pumnul in masa si sa spuna "NU, ea nu e asa!", oameni care sa creada in mine pana in panzele albe si sa demonstreze asta prin fiecare gest. As putea deduce ca lucrul asta nu se intampla pentru ca nici oamenii apropiati care ar putea indrepta situatia nu au incredere in mine... Insa cu siguranta ar fi o interpretare eronata, formulata de un simplu context. Cel putin asta sper...

Nici eu nu mai stiu ce sa cred..m-am saturat sa fiu nevoita sa ma apar si sa ma explic in fata tuturor. Vreau putina liniste, poate chiar singuratate, sau poate cat mai multa interactiune...sa-mi dau seama cine naiba mai sunt si ce vreau cu adevarat...si mai ales,ce sunt dispusa sa fac, pentru a readuce lucrurile pe un fagas cat de cat "normal".