Pentru neinitiati, sexul este uimire si descoperire. Pentru experimentati, este agonie si extaz, nou si vechi, loc si de mai bine.
Pentru bolnavi, sexul este cel mai eficient medicament. Pentru cei care se iubesc, sexul este o experienta fizica absolut banala in care se impartasesc insa cele mai ciudate, frumoase si complexe sentimente interioare. Pentru obositi, sexul inseamna regenerare. Pentru depresivi, sansa de recuperare candva. Pentru matematicieni, este ecuatia perfecta. Pentru dezamagiti, alinarea ideala. Pentru timizi, exprimarea cea mai libera. Pentru copii, sexul este perioada de dinaintea sosirii berzei. Pentru frustrati, frustrarea cea mai mare.
Pentru fericiti, punctul fulminant si culminant al fericirii. Pentru neinitiati, uimire si descoperire. Pentru experimentati, este agonie si extaz, nou si vechi, loc si de mai bine. Pentru nimfomani, carnagiu, placere si vesnica nemultumire. Pentru depravati, perversiune si minciuna. Pentru posesivi, dovada ca pot la randul lor sa fie posedati. La nivel fizic stim ce se intampla atunci cand facem sex. Din punct de vedere stiintific, am aflat cum sta treaba cu hormonii fericirii. Ii stim beneficiile asupra sanatatii organismului si psihicului. Nimic de contestat. Pentru noi, oamenii obisnuiti sexul inseamna insa mult mai mult daca il asociem unui sentiment numit iubire. Asadar, este sex din dragoste cand:
Cand nu mai conteaza ceea ce esti in interior si nici cum arati in exterior. Cand uiti de propriile defecte interioare si de ale celuilalt, cand nu le mai vezi pe cele fizice. Cand trupurile sunt perfecte, iar sufletele nu mai conteaza. Atunci sexul este acceptare.
Cand saruti, mangai, spui vorbe de dragoste in tihna cand te afli in criza de timp. Cand faci dragoste in cele mai trasnite locuri fara sa-ti fie teama ca o sa fii prins. Atunci sexul este nebunie si adrenalina.
Cand simti ca ai putea sa stai nu doar o noapte, ci o viata intreaga in bratele celuilalt si sa nu te mai saturi. Si sa nu-ti doresti sa te inlantuie alte brate. Atunci sexul este apropiere si afectiune.
Cand te gandesti la celalalt ziua intreaga si tanjesti sa-i simti trupul, atingerea, sarutul pe gat, soapta in ureche, imbratisarea prelunga, respiratia sacadata. Atunci sexul este dorinta.
Cand tipi de bucurie si fericire ca ai atins punctul culminant. Atunci sexul este extaz, incatusare, sudoare, parfum, fericire sublima, recunostinta fata de celalalt.
vineri, 26 martie 2010
One-night stand cu fostul sau cum stiu eu sa spun adio
One-night stand cu fostul sau cum stiu eu sa spun adio
Am vrut intentionat sa fiu slaba, sa am remuscari, sa imi para rau, sa nu am demnitate, sa imi pierd capul mai ceva ca la 18. Am fost fericita si amintirea clipelor inca ma face fericita. Imi era sete de tipul asta de fericire si mi-a fost dor sa o potolesc astfel.
E racoare tare, asa cum se intampla doar in noptile intarziate de toamna, asa ca strang puloverul si mai rau in jurul meu. Aproape ca mi-e frig. E un scurt moment in care sunt singura si ma simt singura. Nu o sa fie pentru prea mult timp. Fumez tigara dupa tigara si incerc sa ma lupt cu secunde, cu ani de amintiri, cu gandurile astea imbibate pana la lacrimi de prezenta ta. Ah, cum nu stim deloc sa ne despartim unii de altii... Cum nu stim sa spunem niciodata “NU” amintirilor mai ales cand acestea ti-au fost dragi. Eu, eu... nu stiu sa spun nu, nici dupa atata timp... Ah, cat de nebun si frumos si tandru am facut dragoste cu ele si cu vechea mea iubire, ultima pe care am sa o uit... Am putut sa spun in sfarsit «adio», nu apucasem, nu asa cum vroiam eu...
Imi amintesc cum aveam 16 ani si trageam cu o placere voluptoasa din tigari, insa le aruncam cat colo cand simteam ca se apropie mama. Imi era rusine si jena si frica, insa cum mijlocul i se rasucea spre usa apucam cu o satisfactie nemaipomenita chistocurile pitite. Dar nu-mi amintesc sa fi existat vreo bucurie mai mare pe suprafata pamantului decat aceea cu care dadeam pe gat parfumul din chistocurile aruncate ghici pe unde.
Lumea in care ne miscam trupurile si ne crestem sufletele e facuta din reguli. Incalci una, se intampla doua: te joci cu trupul tau dupa cum iti canta sufletul sau iti canti sufletul dupa ritmurile inimii. Niciodata nu scapi de a treia: se spune ca, mai devreme sau mai tarziu, te incearca suferinta si te taie durerea. Tocmai mi-am incalcat prima regula personala, una la care tineam, ziceam eu, mai mult decat la ochii din cap si nu m-a traversat nimic. Nu din intamplare, ci voit, premediat, pentru ca am vrut sa-mi amintesc, sa traiesc, sa ma simt vie din nou, sa vad ce gust de rai si iad, pacat si naivitate are trecutul.
De ce ne punem in calea libertatii atatea bariere, atatea oprelisti cand e atat de simplu sa faci ceea ce simti? De ce suntem indulgenti cu altii si atat de intoleranti atunci cand vine vorba de propria persoana? Nu stiam cum o sa fie daca o incalc. Dar uneori e atat de confortabil si cald si bine sa-ti permiti sa pierzi in batalia cu tine... De ce e atat de minunat cand nu stii ce se intampla cu tine si ceea ce ti se va intampla maine?
Am vrut intentionat sa fiu slaba, sa am remuscari, sa imi para rau, sa nu am demnitate, sa imi pierd capul mai ceva ca la 18. Am fost fericita si amintirea clipelor inca ma face fericita. Imi era sete de tipul asta de fericire si mi-a fost dor sa o potolesc astfel.
E racoare tare, asa cum se intampla doar in noptile intarziate de toamna, asa ca strang puloverul si mai rau in jurul meu. Aproape ca mi-e frig. E un scurt moment in care sunt singura si ma simt singura. Nu o sa fie pentru prea mult timp. Fumez tigara dupa tigara si incerc sa ma lupt cu secunde, cu ani de amintiri, cu gandurile astea imbibate pana la lacrimi de prezenta ta. Ah, cum nu stim deloc sa ne despartim unii de altii... Cum nu stim sa spunem niciodata “NU” amintirilor mai ales cand acestea ti-au fost dragi. Eu, eu... nu stiu sa spun nu, nici dupa atata timp... Ah, cat de nebun si frumos si tandru am facut dragoste cu ele si cu vechea mea iubire, ultima pe care am sa o uit... Am putut sa spun in sfarsit «adio», nu apucasem, nu asa cum vroiam eu...
Imi amintesc cum aveam 16 ani si trageam cu o placere voluptoasa din tigari, insa le aruncam cat colo cand simteam ca se apropie mama. Imi era rusine si jena si frica, insa cum mijlocul i se rasucea spre usa apucam cu o satisfactie nemaipomenita chistocurile pitite. Dar nu-mi amintesc sa fi existat vreo bucurie mai mare pe suprafata pamantului decat aceea cu care dadeam pe gat parfumul din chistocurile aruncate ghici pe unde.
Lumea in care ne miscam trupurile si ne crestem sufletele e facuta din reguli. Incalci una, se intampla doua: te joci cu trupul tau dupa cum iti canta sufletul sau iti canti sufletul dupa ritmurile inimii. Niciodata nu scapi de a treia: se spune ca, mai devreme sau mai tarziu, te incearca suferinta si te taie durerea. Tocmai mi-am incalcat prima regula personala, una la care tineam, ziceam eu, mai mult decat la ochii din cap si nu m-a traversat nimic. Nu din intamplare, ci voit, premediat, pentru ca am vrut sa-mi amintesc, sa traiesc, sa ma simt vie din nou, sa vad ce gust de rai si iad, pacat si naivitate are trecutul.
De ce ne punem in calea libertatii atatea bariere, atatea oprelisti cand e atat de simplu sa faci ceea ce simti? De ce suntem indulgenti cu altii si atat de intoleranti atunci cand vine vorba de propria persoana? Nu stiam cum o sa fie daca o incalc. Dar uneori e atat de confortabil si cald si bine sa-ti permiti sa pierzi in batalia cu tine... De ce e atat de minunat cand nu stii ce se intampla cu tine si ceea ce ti se va intampla maine?
duminică, 14 martie 2010
Ce te defineste?
Incerc sa gasesc un raspuns macar satisfacator la o intrebare care ma framanta de o saptamana.
Am tot trait cu un sentiment destul de puternic ca stiu ce ma defineste..dar acum stau sa ma intreb..stiu asta cu adevarat? Si daca da...poate nu pun bine intrebarea. Poate ar trebui sa ma gandesc cine ma defineste?
E o convingere mai veche a mea ca esti definit si de universul in care te afli, de contextul pe care il traiesti si mai ales oamenii pe care ii ai langa tine, ca sa nu mai zic de cei cu care ai crescut.
Sunt departe acum de oamenii care m-au tot definit in ultimii 3 ani cel putin, si efectiv incerc sa-mi dau seama cine sunt eu, Corina, in absenta lor. Cum imi pot contura experienta de una singura alaturi de alti oameni care nu ma cunosc si la care nu ma pot raporta.
Cat de puternic trebuie sa fii sa reusesti sa indepartezi ceata si toate intrebarile astea chinuitoare, sa reusesti sa iesi la suprafata si sa le arati celorlalti ca esti tu, aceeasi persoana pe care tu insati o cunosti si de care esti sigura (sau sa-ti demonstrezi asta tie insati).
Cat de important este sa nu permiti contextelor viitoare sa te schimbe? Este bine oare sa te opui schimbarii? Raspunsul probabil este variabil si depinde de tipul schimbarii: pozitiva sau negativa. Ah, si cred ca depinde si cat de tare iti doresti sau nu sa te indepartezi de esenta a ceea ce reprezinti tu de fapt, asta daca stii, evident!
Ah .. prea multe variabile, prea multe semne de intrebare, prea multe intrebari existentiale...prea multe din toate..si totusi, prea putina siguranta.
Am tot trait cu un sentiment destul de puternic ca stiu ce ma defineste..dar acum stau sa ma intreb..stiu asta cu adevarat? Si daca da...poate nu pun bine intrebarea. Poate ar trebui sa ma gandesc cine ma defineste?
E o convingere mai veche a mea ca esti definit si de universul in care te afli, de contextul pe care il traiesti si mai ales oamenii pe care ii ai langa tine, ca sa nu mai zic de cei cu care ai crescut.
Sunt departe acum de oamenii care m-au tot definit in ultimii 3 ani cel putin, si efectiv incerc sa-mi dau seama cine sunt eu, Corina, in absenta lor. Cum imi pot contura experienta de una singura alaturi de alti oameni care nu ma cunosc si la care nu ma pot raporta.
Cat de puternic trebuie sa fii sa reusesti sa indepartezi ceata si toate intrebarile astea chinuitoare, sa reusesti sa iesi la suprafata si sa le arati celorlalti ca esti tu, aceeasi persoana pe care tu insati o cunosti si de care esti sigura (sau sa-ti demonstrezi asta tie insati).
Cat de important este sa nu permiti contextelor viitoare sa te schimbe? Este bine oare sa te opui schimbarii? Raspunsul probabil este variabil si depinde de tipul schimbarii: pozitiva sau negativa. Ah, si cred ca depinde si cat de tare iti doresti sau nu sa te indepartezi de esenta a ceea ce reprezinti tu de fapt, asta daca stii, evident!
Ah .. prea multe variabile, prea multe semne de intrebare, prea multe intrebari existentiale...prea multe din toate..si totusi, prea putina siguranta.
duminică, 14 februarie 2010
A little bit down...
Nu e ziua mea perfecta...am avut si mai bune :)
I feel as if I were all alone in the world, with no one genuinely caring about me.
I know, maybe it's selfish, but I just can't help wondering what it would be like to have all my dear ones close...
Vreau...nu stiu ce vreau..
Cred ca as vrea un moment de spontaneitate, o clipa cat de simpla si placuta, o surpriza oricat de mica..
Si totusi, momentan nu am decat nesiguranta!
Hoping for the best..
I feel as if I were all alone in the world, with no one genuinely caring about me.
I know, maybe it's selfish, but I just can't help wondering what it would be like to have all my dear ones close...
Vreau...nu stiu ce vreau..
Cred ca as vrea un moment de spontaneitate, o clipa cat de simpla si placuta, o surpriza oricat de mica..
Si totusi, momentan nu am decat nesiguranta!
Hoping for the best..
duminică, 13 decembrie 2009
Descriere personala
Iata-ma in situatia de a completa o aplicatie pt un job. Nu e important job-ul, nici macar motivele pt care aplic.
Ma trezesc insa in fata unei casute intitulata "Descriere personala" care trebuie completata. Si nu reusesc sa nu ma intreb...completata cu ce? Ce faci in astfel de situatii? Ce spui mai intai despre tine?
Astfel de intrebari par puerile pt un om care a avut contact cu un context care i-a facilitat o cunoastere de sine destul de profunda. Suficienta incat sa stie care ii sunt plusurile si minusurile, sa stie unde are de lucrat si mai ales SA STIE ce ar putea schimba in timp si ce nu.
Si totusi...ce scrii? Cu ce incepi? Te lauzi pur si simplu? Adopti o atitudine smerita? Faci pe modestu'?
Mi se pare ca multi tineri sunt in cautare de joburi in special in zilele astea. Sunt multi tineri care dau search de calitati si defecte pe google sau altii care cauta CV-uri gata pregatite de unde dau copy-paste. Deja cuvintele spirit organizatoric, gandire analitica..nu mai inseamna nimic pt nimeni si ma indoiesc ca incercarea de a le inlocui cu sinonime ar da vreun rezultat.
Asadar, intrebarea mea persista...ce scrii so that u can just stand out of the crowd? Invent a funny story? DO people have the time and mood to appreciate originality or have we all turned into some freakin' robots who simply got used to reading the same clichees because it is easier and more comfortable to process?
In amestecul meu englezo-roman, tot nu reusesc sa gasesc un raspuns satisfacator..si pagina ramane in continuare....goala!
Ma trezesc insa in fata unei casute intitulata "Descriere personala" care trebuie completata. Si nu reusesc sa nu ma intreb...completata cu ce? Ce faci in astfel de situatii? Ce spui mai intai despre tine?
Astfel de intrebari par puerile pt un om care a avut contact cu un context care i-a facilitat o cunoastere de sine destul de profunda. Suficienta incat sa stie care ii sunt plusurile si minusurile, sa stie unde are de lucrat si mai ales SA STIE ce ar putea schimba in timp si ce nu.
Si totusi...ce scrii? Cu ce incepi? Te lauzi pur si simplu? Adopti o atitudine smerita? Faci pe modestu'?
Mi se pare ca multi tineri sunt in cautare de joburi in special in zilele astea. Sunt multi tineri care dau search de calitati si defecte pe google sau altii care cauta CV-uri gata pregatite de unde dau copy-paste. Deja cuvintele spirit organizatoric, gandire analitica..nu mai inseamna nimic pt nimeni si ma indoiesc ca incercarea de a le inlocui cu sinonime ar da vreun rezultat.
Asadar, intrebarea mea persista...ce scrii so that u can just stand out of the crowd? Invent a funny story? DO people have the time and mood to appreciate originality or have we all turned into some freakin' robots who simply got used to reading the same clichees because it is easier and more comfortable to process?
In amestecul meu englezo-roman, tot nu reusesc sa gasesc un raspuns satisfacator..si pagina ramane in continuare....goala!
duminică, 20 septembrie 2009
Pana cand???
Tot stau sa ma gandesc de ce oamenii au o satisfactie atat de mare in a judeca pe unul sau pe altul. Sunt oameni care se amagesc ca detin cunoasterea absoluta, atribuind standardele lor de trai, de se comporta, de a vorbi etc intreg mapamondului..
Well, I'm pretty sick and tired of being judged.
M-am saturat sa fiu analizata sub lupa de oameni care se pare ca nu stiu nimic despre mine sau despre tot ce ma defineste ca om. Ce satisfactie obtin din asta? Poate pe moment o fi o impresie de superioritate, insa o superioritate atat de efemera incat nici nu merita cautata...
E un moment in care ma simt incatusata, fara sa am ocazia sau energia de a ma retrage elegant intr-un loc, orice loc, ce mi-ar putea aduce putina liniste.
Nu suport gandul ca, odata etichetata, orice intentie imi este rastalmacita si total aiurea interpretata. Ma enerveaza ca nu am langa mine oameni care sa bata cu pumnul in masa si sa spuna "NU, ea nu e asa!", oameni care sa creada in mine pana in panzele albe si sa demonstreze asta prin fiecare gest. As putea deduce ca lucrul asta nu se intampla pentru ca nici oamenii apropiati care ar putea indrepta situatia nu au incredere in mine... Insa cu siguranta ar fi o interpretare eronata, formulata de un simplu context. Cel putin asta sper...
Nici eu nu mai stiu ce sa cred..m-am saturat sa fiu nevoita sa ma apar si sa ma explic in fata tuturor. Vreau putina liniste, poate chiar singuratate, sau poate cat mai multa interactiune...sa-mi dau seama cine naiba mai sunt si ce vreau cu adevarat...si mai ales,ce sunt dispusa sa fac, pentru a readuce lucrurile pe un fagas cat de cat "normal".
Well, I'm pretty sick and tired of being judged.
M-am saturat sa fiu analizata sub lupa de oameni care se pare ca nu stiu nimic despre mine sau despre tot ce ma defineste ca om. Ce satisfactie obtin din asta? Poate pe moment o fi o impresie de superioritate, insa o superioritate atat de efemera incat nici nu merita cautata...
E un moment in care ma simt incatusata, fara sa am ocazia sau energia de a ma retrage elegant intr-un loc, orice loc, ce mi-ar putea aduce putina liniste.
Nu suport gandul ca, odata etichetata, orice intentie imi este rastalmacita si total aiurea interpretata. Ma enerveaza ca nu am langa mine oameni care sa bata cu pumnul in masa si sa spuna "NU, ea nu e asa!", oameni care sa creada in mine pana in panzele albe si sa demonstreze asta prin fiecare gest. As putea deduce ca lucrul asta nu se intampla pentru ca nici oamenii apropiati care ar putea indrepta situatia nu au incredere in mine... Insa cu siguranta ar fi o interpretare eronata, formulata de un simplu context. Cel putin asta sper...
Nici eu nu mai stiu ce sa cred..m-am saturat sa fiu nevoita sa ma apar si sa ma explic in fata tuturor. Vreau putina liniste, poate chiar singuratate, sau poate cat mai multa interactiune...sa-mi dau seama cine naiba mai sunt si ce vreau cu adevarat...si mai ales,ce sunt dispusa sa fac, pentru a readuce lucrurile pe un fagas cat de cat "normal".
vineri, 22 mai 2009
Caldura mare, moncher!!
Ce chef sa ai nene?
Daca ies o singura ora din casa, ma t-o-p-e-s-c. Nu e mai bine de unii care n-au nici o grija? Se duc in weekend, se distreaza, fac plaja, se dau in barci..
Eheee, ce vremuri..
Rabd de data asta, data viitoare imi ramai dator..vandut! Da, da.
Pana una alta, hai cu licenta, treci macar de pragul rusinos de 10 pagini. Daca scrii inca una, te pup.
Cheful meu de a face lucruri e direct proportional cu seriozitatea acestui post :))
hai cu spor.
Daca ies o singura ora din casa, ma t-o-p-e-s-c. Nu e mai bine de unii care n-au nici o grija? Se duc in weekend, se distreaza, fac plaja, se dau in barci..
Eheee, ce vremuri..
Rabd de data asta, data viitoare imi ramai dator..vandut! Da, da.
Pana una alta, hai cu licenta, treci macar de pragul rusinos de 10 pagini. Daca scrii inca una, te pup.
Cheful meu de a face lucruri e direct proportional cu seriozitatea acestui post :))
hai cu spor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
